hopelessly, endlessly.

februarie 4, 2010 at 12:15 am (Expoziţie de suflete, Noi fetele) (, , , , , , , )

***OCS – Nu Va Mai Fi Nimic. Muse – Endlessly. Marlboro Light Scurt. Începutul sfârşitului nostru, the sequel.***

Ai fost de nenumărate ori aici, în locul acesta pentru doi, plin de idei stricate, arhiplin de aşteptari şi lipsit de mijloace de schimbare. Aici timpul este relativ, câteva luni înseamnă de fapt o eternitate de fixare asupra unui singur punct, pupila ta stângă. Ea era instrumentul tău, mă dezbrăca şi manevra, mă hipnotiza, înfometată, ucigătoare. În acelaşi timp încercai să-ţi ţii ochiul drept închis, întrucât irisul tău, firav, naiv, îmi implora mereu acordul. Îmi transformai mereu plăcerea în durere, durerea în plăcere, valorile în glume şi sufetul în jucărie. M-am îndoit de tine, de noi, de partea mea din noi, de motivele tale. Ţi-am asumat planuri şi provocări care poate nu ţi-au trecut prin minte. Ţi-am analizat cuvintele şi le-am catalogat într-un final ca fiind insignifiante. Pentru tine. Pentru mine au fost catalizatorul dezastrului ce-ai devenit. Dar ţi-am iubit trădarea şi nepotrivirea, nimicnicia şi golurile, tremurul şi căderile nervoase. În condiţiile astea, cum ai îndrăznit să nu-mi iubeşti fiecare mişcare, privire, gând, respiraţie, sărut?!

Mă plimb de multe ori prin locul acesta, micul segment din Bucureşti pe care îl împărţim. Eu am partea mea, tu pe a ta, ne despart şase benzi, câteva minute, asemănările noastre nepotrivite şi discrepanţele deloc atrăgătoare. Rareori îţi încalc însă teritoriul, deşi vreau atât de mult să te văd. Mi-e frică de reacţiile mele fizice, hormonii mi-o iau razna, organele mi se strâng, respiraţia mi se taie, inima îmi bate disperată mai repede. Iar când nu te văd, revenirea la normal este chiar mai cruntă decât panica. Dar ştii ce e şi mai ciudat? Mi-e mai teamă să te văd decât de lipsa ta. Cred că m-aş ascunde după o maşină şi aş sta înfiorată acolo, împărţită între dorinţa de a te vedea plecat şi speranţa că îmi vei recunoaşte parfumul, sunetul respiraţiei, culoarea fumului de ţigară, oricare semn subtil al prezenţei mele…

Dar nu te văd niciodată. E frustrant să-mi fii atât de aproape şi totuşi să nu am niciun semn concret al existenţei tale. Poate mi te-am imaginat. Dar dacă aş fi făcut-o, ar trebui să-mi ridic semne de întrebare. Atât de masochistă sunt? Nu mai are importanţă oricum, acum că finalul meu l-a ajuns din urmă pe al tău şi e prea târziu pentru amândoi.

Nu înseamnă că nu te iubesc. Din contră, o să te iubesc, într-un fel, pentru totdeauna. Dar acum din noi au rămas doar gustul tău şi umbra ta şi mila mea şi sila…  Şi e trist, pentru că ai fost de nenumărate ori în sufletul meu.

Permalink 4 comentarii

Top 3.7.

ianuarie 31, 2010 at 4:52 pm (Top 3) (, , , , , , , , , , )

Duminica este o zi superbă, în care ne trezim (şi mai) târziu, lenevim şi în care eu mi-am făcut o ocupaţie bolnavă din a căuta melodiile mele preferate din săptămâna respectivă şi a face topuri speciale.

Azi însă am început-o preaaa devreme, atât de devreme încât pe bulevard erau doar câini, oameni ai străzii,  bătrânei fără treabă, muncitorii care fumau lângă scara rulantă stricată, dar nu o reparau, cupluri mahmure abia plecate de pe Lipscani şi noi, grupa tristă cu examen. Turned out great, though. Pentru că mai am trei examene (yesssss): muzică de rupt paiele cu dinţii în puburile din Romană, respectiv de rupt sufletul, respectiv de rupt… eh, vă daţi voi seama.

3. Cheryl Cole – Parachute

2. Billy Joel – New York State Of Mind

1. Ez3kiel – Phantom Land

Permalink 2 comentarii

roşu înseamnă stop.

ianuarie 25, 2010 at 12:56 am (Dependente. Vicii. Medicamente. Insomnii., Expoziţie de suflete, Flutterbabys, Le toi du moi., Noi fetele) (, , , , , , , , , , )

Femeile ar putea conduce lumea, cu minţile diabolice şi efectul lenjeriei intime.

Problema e că sunt fraiere când iubesc.

Stau ore în şir ca să se epileze, să se dea cu cremă, să îşi tragă pe ele cel mai potrivit sutien, care să se asorteze cu chiloţii, care să dea bine cu dresul cu bandă care stă lipit de coapse, destul de jos încât să se vadă o bucată bună de piele, destul de sus încât să îl acopere rochia nici prea scurta, nici prea lungă, nici prea mulată, nici prea largă, nici prea decoltată, nici prea cuminte, nici prea extravagantă, nici prea simplă, potrivită, perfectă, aleasă cu grijă şi combinată cu pantofii aia cu toc care-i fac picioarele suple, dar nu sunt incomozi. Apoi urmează aranjatul părului, care iar stă în toate direcţiile, la 10 centimetri de scalp, spălat IAR pe dinţi, loţiune tonică, cremă, fond de ten, pudră, blush, fard de ochi discret, puţin dermatograf, rimel, ruj roşu, unghii roşii, deodorant, parfum, accesorii, geanta minusculă în care numai femeile pot îndesa şi tampoane şi prezervative şi farduri şi o agendă, un pix, o pereche de chiloţi, o carte, iPodul, telefonul, portofelul, cheile, guma, ţigările şi bricheta.

Ore în şir de pregătire pentru secunda în care ajunge la locul întâlnirii şi îl caută cu privirea prin mulţime. Îşi dă seama că el întârzie, se supără, o bate vântul, îi lăcrimează ochii şi îşi aprinde o ţigară, pozând în fiecare secundă, căci nu se ştie de unde vine EL.

Şi pentru o clipă îşi pierde concentrarea şi îşi trece mâinile prin păr, răvăşindu-l, trage tare din ţigară şi o aruncă pe jos, îşi şterge o lacrimă de pe bărbie, apoi ridică privirea şi îl vede. Pentru asta s-a pregătit atât, pentru secunda crucială în care el o priveşte prima oară şi nu se poate gândi decât la cât de frumoasă este EA. Reia rapid poziţia, fără să ştie că el a văzut-o exact în momentul ei de vulnerabilitate, cu părul pe faţă şi fumând deranjată. Şi pentru o secundă s-a gândit că este extraordinară, superbă, minunată. Iar apoi şi-a zis că în maximum trei ore o s-o răvăşeacă, până când nu se va mai recunoaşte în oglindă. Pentru că noi stăm ore întregi ca să ne aranjăm, numai ca în cinci minute să fim goale, cu părul ciufulit şi fardul întins. Şi ce nu recunoaştem e că ne place efectul acesta devastator pe care ei îl au.

Dar până să ajungi în patul lui îi vorbeşti, îl amuzi, îl întrebi despre el, eşti atentă mereu să nu fii prea indiscretă, prea deschisă, prea inteligentă, prea naivă, prea drăguţă, prea ironică, prea vulgară, prea, prea, prea, pentru că pe el orice este prea îl deranjează.

Şi într-un final el se străduieşte zece minute să distrugă tot ce-ai aranjat, smulge haine şi cercei şi fire de păr în încleştările lui, se gândeşte doar că tu ai cerut-o, că ai fost vulgară, cu unghiile şi buzele roşii. Apoi, ca o femeie perfectă ce eşti, preiei controlul şi îl faci să-ţi uite numele. Doar nu crezi că ai putea să îl faci să şi-l uite pe-al lui?

Stai în lenjerie pe canapea, fumezi ţigara ta de după, te îmbraci şi pleci, pupându-l pe frunte. Taxiul te aşteaptă jos încă de când era EL în tine, doar şi-a propus să-şi ofere 11 minute şi a durat totuşi 23.

Dar deşi el e un animal, iar tu eşti o proastă, îl iubeşti. Şi ştii şi că l-ai putea avea, cu condiţia să nu îl ai.

Femeile ar putea conduce lumea, cu minţile diabolice şi efectul lenjeriei intime. Tot ce-ţi trebuie e ceva roşu şi să ştii că regulile sunt exact ca la volan: roşu înseamnă stop. Iar nu garantează bruma de iubire pe care el o poate oferi altcuiva decât penisului său. Dar femeile sunt fraiere, mai ales când iubesc. Şi nu se pot lipsi de EL, chiar dacă sacrifică controlul lumii… dar ce e şi mai trist e că e de multe ori vorba de propriul univers, în mâinile greşite.

Permalink 21 comentarii

Top 3.6

ianuarie 24, 2010 at 11:23 pm (Top 3) (, , , , )

***tot de sesiune. 5 left***

3. Poets of the fall – Carnival of Rust

2. Justin & Matt Morris – Hallelujah

1. Damien Rice – I remember (he’s so fucking special <3)

Permalink 2 comentarii

Top 3.5

ianuarie 17, 2010 at 4:53 pm (Uncategorized)

***de sesiune. 10 left***

3. Placebo – Running up that hill (Henry Rollins Show)

2. Sia – Beautiful Calm Driving

1. Jack’s Mannequin – The Mixed Tape (Hurley Studios) Piano Version <3

Permalink 5 comentarii

this mess we’re in.

ianuarie 17, 2010 at 11:34 am (Dependente. Vicii. Medicamente. Insomnii., Expoziţie de suflete, Le toi du moi.) (, , , , , )

Îi iubesc mirosul pielii după ce aleargă până la mine şi gustul amar de ţigări de pe limbă. Îi iubesc pielea înfiorată când se scoală la şase dimineaţa şi îi e prea frig ca să facă duş, dar mai mult gustul ei când vine noaptea obosit, mahmur acasă şi se trânteşte leneş sub plapuma mea. Şi îi iubesc scrumierele pline şi cănile cu ceai lăsate peste tot, vasele nespălate de trei zile, barba nerasă de trei săptămâni, tricourile găurite pentru că e neîndemânatic şi şi le agaţă pe te miri unde, adidaşii plini de noroi şi părul plin de spumă. Şi iubesc faptul că niciodată nu închide uşa la baie şi pe hol nu dă cu mopul, iar tastatura lui e lipicioasă de la câte sucuri a vărsat pe ea şi plină de praf şi scrum de ţigară, iar aşternuturile lui au mici pete, amintirile noastre, spune el. Când o să pleci, o să schimb lenjeria. O să tai cearceaful ăsta în două şi o să ard jumătatea ta; de fapt nu, o să-l ard pe tot,  pentru că eşti şi în partea mea de pat.

Şi îi iubesc desktopul neorganizat şi cdurile amestecate cu ziare vechi şi cărţi şi hainele şifonate, aruncate peste tot şi partiturile împrăştiate pe toţi pereţii, post-it-urile cu versuri şi chitara cu corzile rupte de sub canapea… Îl iubesc pentru că i-am spus într-o dimineaţă: nu te da azi cu parfum, vreau să miroşi a tine. Şi şi-a aruncat toate sticlele şi de atunci miroase numai a el… Şi că atunci când găteşte se taie mereu şi vine la mine cu rănile deschise ca să i le sărut. Nu, n-am nevoie de spirt, nu se infectează, cum să se infecteze? Mă pupi tu, e suficient.

Şi mai mult decât orice îi iubesc mintea murdară şi de multe ori prea rea.

Dar dacă nu pot striga că îi iubesc mizeria, nu sunt vrednică să-i şoptesc că-l iubesc.

Permalink 2 comentarii

sit on the steps smoking till you come home.

ianuarie 15, 2010 at 11:59 pm (Le toi du moi., Top 3) (, , )

cum o ard eu dubios pe net tot timpul dau uneori de chestii absolut dementiale. cum este scurtmetrajul asta, una dintre cele mai frumoase declaratii de dragoste… [cu tot cu subtitrari, pfff] am incercat sa gasesc si piesa din care e extras monologul, crave [sarah kane], dar nu e nicaieri :(

later edit. am gasit-o, dar e in spaniola. iar cum in generala ai mei nu-mi dadeau voie sa ma uit la telenovele [cica ma tampeau, auzi la ei] nu am invatat suficienta spaniola incat sa inteleg mare lucru.

dar mi-a dat R. [unul dintre baietii R., nu a mea prietena de data asta] chiar acum un link cu scriptul, yesss.

later edit 2. e absolut superba, am citit-o cu respiratia taiata. e simpla si seaca si scurta si superba. mai jos o parte, doar o mica parte :)) dintre partile mele preferate.

And I am shaking, sobbing with the memory of her, when she loved me, before I was her torturer, before there was no room in me for her, before we misunderstood, in fact the very first moment I saw her, her eyes smiling and full of the sun, and I shudder with grief for that moment which I’ve been hurtling away from ever since.

don’t say no to me you can’t say no to me because it’s such a relief to have love again and to lie in a bed and be held and touched and kissed and adored and your heart will leap when you hear my voice and see my smile and feel my breath on your neck and your heart will race when I want to see you and I will lie to you from day one and use you and screw you and break your heart because you broke mine first and you will love me more each day until the weight is unbearable and your life is mine and you’ll die alone because I will take what I want then walk away and owe you nothing it’s always there it’s always been there and you cannot deny the life you feel fuck that life fuck that life fuck that life I have lost you now

I’ve faked orgasms before, but this is the first time I’ve faked not having an orgasm.

C How did I lose you?

A You threw me away.

[...]

C I am much fucking angrier than you think.
A I cannot trust you and I cannot respect you.
C I am no longer honest.
A You took that from me and I cannot love you.

C I hate you,
B I need you,
M Need more,
C Need change.
A All the totally predictable and sickening futility is our relationship.
M I want a real life,
B A real love,
A One that is rooted and grows upwards in daylight.
C What’s she got that I haven’t got?
A Me.
B The things I want, I want with you.
M It’s just. Not. Me.
A There are no secrets.
M There is only blindness.
A You’ve fallen in love with someone that doesn’t exist.
C No.
M Yes.
B No.
A Yes.
C No.
B No.
M Yes.
C I knew this,
B I knew this,
C Why can’t I learn?
A I won’t settle for a life in the dark.
B Don’t look at the sun, don’t look at the sun.
C I love you.
M Too late.
A It’s over.

What I sometimes mistake for ecstasy is simply the absence of grief

A We were many things.
B Something clicked.
M But I would never say that we were ever in love.
B Found her
A Loved her
C Lost her
M End.

Permalink 4 comentarii

Pagina următoare »