Dragule, am decis să te las

Am stat ceva ani împreună. Din primăvara lui 2008, când eu aveam încă 18 ani. M-ai văzut trecând prin multe. Prea multe. Mai ții minte când ți-am spus că îmi doresc să fiu scriitoare? Uite că am publicat prima carte. Și mai am multe în sertar. Aș vrea ca fiecare primăvară să vadă un volum nou. În cinstea ta. Și mai știi când am dat de două ori la jurnalism și am renunțat de fiecare dată, fiindcă nu mai credeam că se poate face un lucru bun la noi? Și cum m-am întrebat de-atâtea ori ce voi face eu cu istoria și cu toate cărțile citite? Cu idealismul meu? Cu iubirea? Uite că am găsit un loc cu povești-de-dat-mai-departe, cu oameni care cred că lumea e minunată și care știu că microschimbările contează.

Ți-am spus multe secrete în anii ăștia. Și ți le-am luat în multe rânduri înapoi. Dragule, am decis să te las. Uneori ai nevoie să pui punct și să o iei de la capăt.

Bucură-te pentru drumul meu. Tu l-ai făcut posibil. Și dacă ți se face dor de mine, caută-mă pe o corabie cu povești sau uită-te după un alter ego al meu, ascultă păsările care ciripesc și deschide toate cutiile noastre cu poze. Sunt acolo până când mă voi muta pe plaja aia, știi tu care: unde voi scrie cât voi trăi sau voi trăi cât voi scrie.

Bisous,
A.