3. I’m gonna buy a gun and start a war if you can tell me something worth fighting for.
sunt sute de kilometri. sute de minute. sute de ganduri. sunt prea multe tigari, e prea mult alcool, sunt prea multi oameni in jurul meu si sunt prea singura.
de aici pana acasa e mult. mult nu e suficient.
prietene, cum e cu dorul?
vroiam sa te sun. sa iti aud vocea. sa te intreb ce faci, daca esti bine, cum ti-e viata. vroiam sa iti spun “baaaai, am plecat spontan la munte. si sunt beata pula si am fumat atat de mult si am un chef senzational de tine. nu te gandi, ma, la prostii. e tare liniste aici. si ma simt libera, eliberata. si e pustiu. as fi vrut sa fumam o tigara, sa imi tii de cald, sa vorbim orice, numai sa fie cu tine. prietene, eu nu te-am uitat.”
nu am facut-o. evident. pentru ca nu vreau sa te supar.
nu vreau sa fiu insistenta. [nu ai fost si tu, la randul tau? dar ce mai conteaza, cand tu ai uitat totul, mai putin ce era rau?]
mi-e dor. ti-as spune-o fara jena de mii de ori pana sa intelegi si de inca o mie pana sa iti amintesti ca si tie iti placea cu mine.
dar ce sens are? firescul meu poate ca nu era si al tau. iar dorul meu sigur nu e al tau. iar daca nu e real, ce sens are, serios? o ardem de-a-n pulea, asa, cum o fac cu toata lumea? mai bine nu.
dar sa renunt eu nu imi sta in fire. niciodata la prieteni. nu la tine. nu stiu de ce. te simt, cum te-am simtit mereu. maybe I have another addiction. iar asta ce se numeste? sevraj? prea exagerat.
inainte eram enervanta cand vroiam ceva anume. inainte te-as fi cautat zilnic. si-ar fi pierdut farmecul. acum doar scriu. sau iti mai scriu. niciodata nu astept o reactie. e mai frumos asa. sunt singura in situatia asta imaginara.
sunt prinsa si nu stiu cum sa scap. [sau poate pur si simplu nu am nimic mai bun de facut. nimic nu mai e interesant. nimeni nu ma face sa vibrez, ma.] nici nu renunt, nici nu te sun sa iti zic nu fii absurd, vorbeste-mi.
si daca mi-ai vorbi, ce?
am uitat cum zâmbesti arogant, cum accentuezi cuvintele si nu mai stiu ce urmeaza sa spui, sa faci, ce sperante, temeri si vise mai ai. nu as sti cum sa vorbesc cu tine.
am uitat. cum si tu ai uitat.
prietenul meu drag, ce tarziu imi dau seama ca pentru tine nimic nu merita, nimic nu sta in picioare dincolo de momentele tale, nimic din ce-ai promis si din ce-am sperat nu e adevarat. nimic nu ramane dupa ce iti dezlipesti buzele ca sa imi spui la revedere pentru ca nimic nu dureaza si nimic nu conteaza.
dar amandoi stim ca nu e asa, nu in adancul tau.
cat de fraieri suntem amandoi cand simtim ceva, orice… si uite-mi raspunsul la unica intrebare. cum ai putut sa ma lasi, prietene?
tu nu mi-ai fost niciodata prieten. mi-ar placea sa imi dovedesti contrariul. dar stiu ca nu e suficient.
[e ultima oara cand iti scriu. trilogia mea s-a incheiat. am obosit si eu, in pula mea...]
p.s. reciteste titlul. e tot ce trebuie sa stii.
2. suntem mai singuri ca niciodata, prietene.
nu uita sa respiri. razi cu pofta, pentru ca te ador cand o faci. o sa radem impreuna din nou…
o sa radem impreuna din nou! nu, te implor nu imi cere sa iti spun cand, pentru ca nici eu nu stiu. mi-ar placea sa-ti spun maine, dar stiam amandoi ca ne-am cunoscut prea devreme.
fa curat prin casa, fa doua dusuri pe zi, mananca sanatos, fumeaza mai putin, fumeaza mai mult, ia-ti examenele, invata, pustiule, pentru ca mereu mi-ai zis ca atunci cand vei fi mare vrei sa fii mare.
stiu ca ai impresia ca te poti descurca mereu singur. nu iti uita insa prietenii, prietene. te vor astepta mereu, pentru ei nu va fi niciodata prea tarziu. ei nu cunosc orgolii si refuzuri, ei nu stiu decat sa te iubeasca si sa te ocroteasca, cum ti-au promis…
scrie-ti pe mana: pentru toate lucrurile bune din viata voi plati scump.
vei cadea de multe ori, vei fi trist si vei vrea o mana care sa te stranga si privirea care sa te asigure ca poti, ca ai fost erou candva. cauta doar in amintiri…
trezeste-te in fiecare zi cu gandul la evadare. intoarce-te cu bagajele facute catre ea si spune-i sa fuga cu tine, spune-i ca ea e salvarea ta si ea e singura care conteaza. zambeste-i, da-i parul dupa urechi, ia-i obrajii in palme, saruta-i fruntea, ochii si nasul, ia-o de mana si aminteste-ti cum e sa fii erou. acum iti poti uita prietenii, prietene, pentru ca ti-ai intregit sufletul.
…dar noi am uitat ce e bun, ne-am pierdut scopurile in depravare. radem, glumim, fumam, ne futem, socializam, interactionam, manipulam, mintim. suntem inconjurati de o mie de oameni. suntem ocupati mereu. suntem viciosi, rai, mizerabili. suntem mai singuri ca niciodata, prietene.
si sufletele noastre pereche nu sunt nicaieri. le-am pierdut, le-am pierdut ca prostii, prietene. si acum suntem singuri, orice am face.
1. take me back to the place where I first loved you…
Poti sa ma descoperi din nou? De o gramada de ori m-am intrebat, prietene, cum ar fi sa vorbim si sa ne socheze faptul ca nu mai stim, si probabil nu am stiut niciodata, nimic unul despre altul. Pana la urma, nici macar nu ne stim de atat de mult timp. Cativa ani nu inseamna mare lucru.
Noi s-a transformat in eu si tu, doi prieteni buni ce nu se mai pot privi. Planurile mele sunt ascunse in sertarul tau, visele mele sunt inca intre palmele tale.
Ma intreb deseori de ce atata tacere. De ce lipsa asta de interes, de ce nu am curaj, de ce nu sunt mai buna, de ce nu a fost suficient ce ti-am dat? Vroiai mai mult? Nu inteleg de ce ai fi vrut mai putin, pastram foarte multe limite amandoi.
Poate ar fi trebuit sa ne sarutam, poate nu eram facuti sa fim prieteni. Poate ar fi trebuit sa o facem mai devreme. Sau poate mai tarziu.
E ciudat cum imi pun foarte multe intrebari, nu stiu daca am procedat corect, dar nu as schimba nimic totusi.
Poate nu ai mai avut chef sa ma iubesti. M-ai iubit. Normal, simplu si firesc. Poate te-ai plictisit. Poate ai inchis ochii sperand sa fie mai bine si ai renuntat cand ai vazut ca imi tin mainile la urechi.
Poate ca nu ti-am dat tot ce aveai nevoie, era de datoria mea, prietene. Ai tot dreptul sa ma urasti pentru asta. Dar nu uita ca te-am iubit.
Raman la acest stadiu. Ma intreb ce s-a intamplat si de ce nu am contat pentru tine deloc. Poate ca m-am supraestimat. Nu pe mine ca persoana, nu intelege gresit. Pe mine in relatia cu tine. Pana la urma, daca ma apreciai, numarul meu era inca in agenda ta. Si nu uitai de el.
Desi nici eu nu te caut. Si chiar imi lipsesti… Doar scriu despre tine. Mi se pare ca a trecut mult prea mult timp ca sa putem fi iar noi, chiar daca ai vrea si tu.
Am impartit cateva ore minunate cu tine, prietene. Imi e dor, prietene. Asa ca scriu, ca sa nu te deranjez noaptea tarziu, ca sa nu iti spun direct ca mi se pare extrem de stupid ca nu mai suntem prieteni, prietene…
Ar fi trebuit sa te sarut… Acum doar ti-as sufla cu dor pe gene, cu dor de mare…
HELLO, MY LOOOOVE!
cand raman fara tigari fumez marlboro rosu.
cand am Chef… e absolut demential.
cand tipa totul din mine si din jur, cand atmosfera e perfecta si mai si ploua noaptea tarziu… e Vara.
cand nu scot trei zile o melodie de pe repeat intru in transa.
iar in noaptea asta totul se potriveste.
koop island blues. atat.
si eu te-as mai iubi din cand in cand.
…si sunt zilele alea interminabile in care imi pasa atat de putin.
ma intrebi ce fac, iti zic sec: stau.
nu scrii? nu, azi nu.
la ce te gandesti? la nimic.
n-ai cum sa nu te gandesti la nimic. am cum sa imi blochez gandurile. ma gandesc la prea multe aberatii, nimic concret.
pai? pai ce? as vrea sa facem sex. de fapt… nici macar, nu am chef.
tu ai chef mereu. da, adevarat, dar nu de tine. nu azi. lasa-ma, te rog.
vrei o tigara? nu, domne, nu intelegi? nu vreau sa fac nimic.
ce ai, ana? nimic… pur si simplu nu ma intereseaza nimic.
iar esti sictirita. nu simt, punct.
imposibil. din contra.
de ce nu? ca sa nu imi mai lipsesti.
a…
acum ce faci? stau. astept.
ce? sa ma trezesc si sa imi pese.
*** telepopmusik – close . marlboro light. ploua iar, mi-e dor. now what?***
I don’t put a smile upon your face no more
I can’t make your heart shine like it did before
You don’t listen to my stories anymore
You can’t comfort me the way you did before
Was I too loud, was I too bad
Was I too open
Was I too high, was I too fast
Was I too close
I don’t feel your lips like the first kiss
I’d rather run away than sit to face the truth
Was I too proud, was I too hopeful
Was I too needing
Was I too crazy, was I too long
Was I too giving
No matter how far, no matter how long
I will be there.
you have lost too much love to fear, doubt and distrust.
Mereu te sărut în mintea mea şi nimeni nu trebuie să ştie. Toată lumea are nevoie de cineva la care să se întoarcă. Observă semnele. Te-am ales pe tine şi chiar încerc să te fac să mă simţi. Vreau să fiu jucăria ta veche, în visele tale accelerate de droguri. Vreau să fiu ochii tăi, să aleg să îţi închid lumea atunci când ştiu că te-ar întrista. Tu încă fugi, iar eu nu pot să fac totul bine, nu pot să îţi mai dau bucăţi de suflet în viciile mărunte pe care le împărţim. Linişteşte-te, îţi pierzi mintea pe asfalt, nu ai răbdare, fugi haotic, în zigzag, iar acum spre mine şi în curând o să mă loveşti. Ţi-o faci cu mâna ta, trecutul ne-a prins din urma. Îţi poţi citi toate gesturile pe pielea mea, acum că ai coborât cu picioarele pe pământ. Şi încă nu mi-ai spus nimic. Nu poţi susţine că e prea devreme când eu am văzut deja totul. Cât de mult poţi suporta? Senzaţia asta este permanentă, parcă ne-am fi tăiat sufletele cu hârtie şi murim singuri, încet încet. Dă-mi din puterea ta, pentru că dacă îmi închid ochii îmi amintesc zilele în care erai eroul meu, ştiu că poţi. Mă agăţ de un moment, în care mă plimb pe un drum, aşteptând să mă suni. Şi fug departe, pentru că îţi cunosc jocul, pentru că vreau mult mai mult, pentru că m-am săturat să dorm singură în sanctuarul meu blindat. Fă-mă să simt, stimulează-mi sufletul nepregătit, fă-mă să nu mai ştiu cum să ies din noi. Iartă-mi insomniile, te rog nu mă refuza, îţi promit că dacă reuşim să adormim vom visa frumos. “Nu te bucuri că nu ţi-a fost frică? Nu plânge, eu sunt cine sunt, iar cu timpul vei uita…” Te-ai transformat în ceva greşit şi nu ştim cine este vinovat, dar acum nici măcar nu mai vrei să asculţi. Scuză-mă, am nişte şoapte pentru urechea ta. Realizez că nu voi schimba nimic, dar nu mă pot concentra la altceva, obsesiile mele sunt prea adânc fixate. Imaginează-ţi că eu nu aş fi. Că ai avea un moment vid, în care te aştepţi să te pun pe picioare prin slăbiciunea mea pentru tine. Dar nu mai ai un suflet căruia să îi dai foc. Ai aştepta acolo, ai uita să fugi, ai spune cuvintele pe care eu le-am refuzat. Ai fi prins într-o lumină ciudată, care i-ar permite până şi unui orb să vadă şi ţi-ai da seama că poţi să iubeşti. Ai uita să respiri, ai savura tăcerea şi te-ai întreba dacă există vreun loc mai bun decât cel în care eşti blocat. Vezi tu, ai privi lumea prin mine. Şi ai fi bine, mereu ai fi bine. Pentru că ai crede din nou, iar luptele din tine ar înceta. Ai şti care ţi-e lumea şi unde e acasa… Ai merge încet şi ai spune prostii… Iar eu aş aştepta să mă pierd din nou în tine.
I’ve been addicted.
Spread your legs, my dear.
Spread your love and I will do whatever your dirty mind is up to.
This is the thrill.
This is the flutter.
You had your one-way ticket to my soul, yet you failed.
Will I ever be pretty enough? I can grow. I can be taller, I can be smarter.
de fapt, situatia e simpla. lucrurile sunt exact asa cum sunt.
eu am fost mereu infantila si exagerata, incapatanata, geloasa, posesiva, insistenta si mult prea intensa. nu contest. sunt epuizanta.
sunt calda, mereu cu chef si imi pasa atat de mult… asta e cel mai obositor, stiu.
dar compensez, sau ma scuz, prin faptul ca… bai, omule, eu chiar te iubesc.
nu te vreau, doar te iubesc. e singurul sentiment care mi-a placut mereu. afectiunea pura, dincolo de a avea.
iar tu esti tu. cu tine totul e simplu. daca e ca tine. o secunda sa intervin si aia am fost, exilata pe vecie. imi place la tine ca esti radical si atat de limitat. totusi, cu o minte atat de deschisa. imi place ca ne asemanam la asta.
ma excita cat de instabil esti… si mai mult ca nu constientizezi – nici nu ti-am aratat – cat de instabila sunt eu.
si ma atrage ca mereu e din ce in ce mai greu sa fii impresionat. am preluat-o de la tine. nu mai suport pe nimeni. am zece oameni in jurul meu si prea putine activitati cu adevarat interesante.
am devenit opusul meu, m-am pastrat pe mine, ma anulez sau mai degraba ma completez.
important e ca desi nu se intampla nimic, iar restul e in ceata, lucrurile sunt simple. eu sunt geniala. tu esti genial. what else is there?
situatie. eu azi sunt doar un personaj, sper ca intelegi asta. tu esti doar alter egoul meu. atat. hai Ano ca… e cazul sa fumam ceva.
