May songs

3. Jeff Beck & Eric Clapton – Cause we ended as lovers

2. Hooverphonic – More

1. OCS – Ora Opt

May Books

Am rămas și-n mai în urmă, Goodreads deja nu mai discută cu mine. Luna asta am citit:

coșmarul „nu știu”

Citeam ieri interviul pe care i l-a luat Simone Oanei Ioniță Năsui și am dat peste două declarații cu care sunt 100% de acord: Nici cultura, nici arta nu ar trebui să fie scrise cu literă mare și Unii folosesc Facebook-ul ca entertaiment, eu îl folosesc ca pe un instrument de promovare indirectă a mea.

Am menționat aici faptul că oamenii sunt reticenți când vine vorba de a-și etala cultura, fiindcă trăim într-o societate în care a avea cunoștințe și a nu-ți fi jenă cu ele este echivalent cu a fi arogant. Citesc din DEX de la un timp, de exemplu, și postez pe facebook cuvintele care-mi plac (semantic sau fonetic). În general mă distrez cu Thea, care alege dintre ele cuvântul ei preferat. Dar am avut și o reacție (inițial) dubioasă; un tip a sărit în sus, acuzându-mă că mă laud cu faptul că citesc DEX-ul, că vocabularul se face prin lectură etc. Am vrut să-i sugerez niște locuri frumoase în care să se strecoare, însă am realizat la timp că este ușor să presupui, în zilele noastre, că oamenii vor să se lăude, nu să împărtășească. M-am bucurat că nu am reacționat impulsiv, pentru că după ce i-am explicat că eu caut cuvintele pe care nu le cunosc (deci exercițiul meu cu DEX-ul poate să-i dea și altcuiva imboldul de a învăța un cuvânt nou) și că deseori mă îndrăgostesc de cărți numai datorită unei fraze reușite, omul a înțeles că încerc doar să promovez cultura, așa cum o fac și prin CSC.

Dar cultura este pusă pe un piedestal atât de înalt (deși deopotrivă este bătaia de joc a statului) încât oamenii sunt fie intimidați de ea, fie devin dezinteresați (vulpea și strugurii, nu?).

No one is gonna save this town

Era martie, în Ziarul de Duminică tocmai mi se publicaseră niște fragmente din alter.ego., care era atunci la a doua scriere, cred. Eram în practică la Ziarul Financiar, eram în anul III, în semestrul al II-lea, gata să-mi dau restanțele, examenele, să-mi scriu licența, să mă zbat cu masterul, fără să știu în ce direcție să o apuc. Eu voiam să scriu, dar hai să fim serioși, cine alege scrisul? Cultura?

Noi făceam un an în prima zi în care mi-a fost rău. Și de-atunci am văzut cum, cărămidă cu cărămidă, structura mea se transforma în praf.

Acum doi ani orașul meu ardea și nu exista suflet în stare să-l salveze. Jumătatea mea mai bună m-a ținut sănătoasă. Mă făcea să râd, mă asigura mereu că totul va fi bine, chiar dacă pentru mult timp nu a fost.

Se lanseeeeeazăăăăă! ^_^

The Day is here at last! ♥ După mai bine de doi ani de blogging colectiv și activități interesante la care ne-au fost alături invitați deosebiți, echipa CSC lansează proiectul societatesicultura.ro.

Ne propunem ca societatesicultura.ro să fie nu numai un site cultural, ci un reper. Facem parte din acei tineri care cred că România e o țară minunată, care au ales să rămână acasă pentru că vor să creeze schimbare pozitivă. Prin acest proiect vrem să creăm o comunitate a celor care nu așteaptă ca lucrurile să fie altfel, a celor care nu se plâng, ci o comunitate a unor oameni responsabili, cu inițiative, creativitate și un pic de curaj. Ne plac poveștile și oamenii care știu să le spună, ne asumăm istoria și credem în litere.

Dacă îți place proiectul nostru, spune povestea mai departe ^_^

http://societatesicultura.ro/2013/05/corabia-cu-povesti-lansarea-site-ului-cultural-societatesicultura-ro/

we never change, do we?

Eram copii când ne-am cunoscut. Ne-am mulat unele după altele și au trecut mulți ani până să știm cum să fim și singure. Am învățat împreună, de la limba română până la tot ce știm despre iubire, sex, fericire și nefericire. Nu am învățat, dar tot împreună, la latină, apoi pentru multe examene și, nici până acum, cum să fim senine. Am dormit unele la altele în timpul școlii, unele cu altele în vacanțe și unele pe altele în cluburi. Am plâns unele pe altele, ne-am împrumutat elastice de păr în timp ce dansam, ne-am închis în zeci de toalete, am fumat primele țigări, am ajuns bete praf acasă, ne-am trimis mii de melodii.

Primul interviu ^_^

Acum câteva luni am răspuns unui interviu pe care Simona de la Autentici.ro mi l-a luat la recomandarea tizei Simone, project managerul CSC și draga mea prietenă. Aveam 23 de ani atunci, scriam pentru CSC, alter.ego. era în căutare de editură și stresul dintre orgasme era la prima scriere. Între timp am împlinit 24, am devenit editorul șef al CSC, alter.ego. se curtează cu Editura și stresul dintre orgasme mai așteaptă o mică revizuire înainte să fie trimis și el în căutare. Dar esența interviului a rămas aceeași. Mă bucură tare aceste prime întrebări pe care mi le-a adresat cineva, aceste prime răspunsuri și puținele, dar dragele reacții. Vă invit să-l citiți aici.