Once more. With feeling!!1

Am schimbat decorul, nu mai ploua intre universitate si romana, ci bate un vant urbanizat, murdar, fierbinte, in mijlocul zilei de dupa… Am ramas de ieri in rochia mea preferata, cu parul ravasit, cu o urma de dermatograf negru sub ochi si gropitele subtile din obraji. E cald, infernal de cald, iar rochia mi se lipeste de picioare in functie de directia din care imi sufla vantul cuvintele tale.
Ce cald a fost si ieri, mai si fumai in parul meu si simteam cum nu mai am aer. Te mai uitai printre dungile albastre la mine, credeai ca nu sunt atenta, dar stiam ca analizezi sictirul din privire contrastand cu cheful pe care dintii il inserau in buza de jos. Eram noi si lumea, sau mai bine spus eu si lumea, mergand pe principiul “the world is you”. Nu degeaba avem noi un trecut cu melodia asta. Consumator fost sentiment in buricele degetelor care strangeau ultima tigara din pachet inainte sa mi-o fumezi pe strada… Ti-ai aprins-o si mi-am imaginat cum arzi cateva ore pe care le ascunsesem in tigara aia. Imi fumai trecutul, pana sa il arunci in balta si nici macar nu stiai. Asa se intampla cand iti ascunzi bucati de suflet in vicii. Cum m-am ascuns ieri o clipa in privirea ta si cand ai clipit m-ai strivit. Aveai puterea sa ma salvezi si o stiai. Dar de ce ai fi facut-o cand nici eu nu vroiam sa te uiti la mine cu ochii aia alternand intre rece si cald, cu pupile marite de nesomn sufletesc?
Gandurile tale haotice imi afectau agitatia deghizata in indiferenta pana la senzatia de implozie… pana am adormit intr-un final in patul strain si totusi deformat dupa forma mea…
…pana m-am trezit cu fata spre oglinda… doar spre oglinda. Si gandurile tale dormeau cu tine, iar eu visam cu ochii deschisi la tigara pe care ai aruncat-o in intersectie…
Decorul e schimbat, sentimentele au uitat si ele cum e sa fie bagate in seama, indiferenta primeaza acum, tu esti singurul la fel. Nu te mai recunosc pentru ca lentilele noi de contact nu imi permit. Dar e simpatic sa fii orb in soarele de mai.