If you don’t want me to leave, then don’t push me away…

octombrie 5, 2008 at 11:50 am (Dependente. Vicii. Medicamente. Insomnii., Le toi du moi.)

Gol. Apartamentul. El. Sufletul ei. Totul.
Intr-o camera doar patura pe care o luase din masina unui prieten. Trei lumanari parfumate care se hraneau cu aerul din camera, dandu-i in schimb o aroma ce-i amintea de ea. Pe pereti umbre, palpairi, jocuri de siluete imaginare. Un el si o ea, certandu-se. Niste sani mici si o pereche de buze cautandu-i. Doua maini atingandu-se usor, initial doar buricele degetelor, apoi toata palma, urmand ca degetele lui groase sa ii stranga mana fina, facand-o sa-l atinga cu unghiile. Gene lungi clipind rapid. O lacrima cazand de pe buza ei de jos pe genunchiul lui. Totul in umbrele din ce in ce mai fade de pe peretele galben. Totul proiectat din amintiri pe var.
Nu pot sa iubesc.
NU VREAU sa ma iubesti.
Nu pot sa te privesc.
Inchide ochii.
Daca te sarut, ma pierd printre buzele tale in tine, o sa ma preling usor pe limba ta moale, o sa ma inghiti odata cu saliva, o sa intru prin venele tale, o sa-ti ajung in inima si o sa ma blochez acolo, o sa-ti fac rau.
Nu ma saruta atunci, te voi saruta eu, va fi raul facut cu mana mea, tu vei fi nevinovat.
Nu stiu ce vrei de la mine, esti prea mica, prea naiva, nu intelegi cum gandesc, nu intelegi ca nu te vreau.
Ce cauti aici atunci?
Linistea…
Si-a lipit buzele de fruntea lui, atat de firesc si de usor, incat singurul zgomot se auzea din tigara care se fuma singura in mana ei. O simtea din ce in ce mai calda pe piele, dar nu putea sa se miste, un singur fosnet i-ar fi zdruncinat lui universul. O ardea, o durea, isi apasa buzele pe fruntea lui, iar mana lui o strangea de par, de ceafa, de umeri, de spate, de talie, fara nicio miscare. El nici macar nu o atingea, doar ea il simtea in fiecare centrimetru.
A clipit. Un moment scurt, dar parca era o ora, atat de lent, atat de disperata, ca si cand daca ar fi inchis o franctiune de secunda ochii el ar fi disparut. I-a deschis. El era pe patura. Trei lumanari erau dispuse intamplator in camera goala. Se uita la peretele pe care o data, cu mult timp in urma, sau poate recent, nici ea nu mai stia, spatele ei se zgariase de raceala si denivelarile varului galben, in timp ce gatul, sanii, abdomenul i se topeau in pielea lui incinsa. Umbrele palpaiau constant, dar el se holba fascinat la ele. Erau din ce in ce mai mici, pana s-au stins. Ochii lui fixau in continuare cuiul unde candva statea atarnata poza lor. Ochii ei il urmareau disperati, tristi, uzi, dar el nu simtea privirea. Lumina nu mai era. Tigara se stingea, iar ea disparea usor usor. Fumul care-i desenase silueta se oprea in tavan, iar ea se ridica. L-a vazut stingand tigara pe patura, care a izbucnit brusc in flacari. A tipat, de pe tavan, el s-a uitat la ea, i-a zambit…

Posteaza un comentariu