Once more. With feeling!!1

***Part 2. Part 1-> If you don’t want me to leave, then don’t push me away***

…camera cu peretii galbeni luase foc. Stateai incremenit pe patura care ardea, nu mai cautai povestile spuse de umbre si ma simteai acolo, insa nu stiai unde sa ma gasesti. Si ti-am zis de atatea ori cum sa ma cauti… Stateam pe tavan, mirata de expresia ta usor nelinistita. Mi se parea atat de ciudat ca desi totul ardea in jurul tau, nu te miscai, ignorai caldura flacarilor asa cum mi-o evitai pe a mea. Cred ca tie ti-e frica de foc, fereasca al de sus sa te topesti vreodata. Sensibil si incapabil ca o statuie de gheata, stateai sub mine, pironit de podea, in timp ce eu tipam din rasputeri de pe lustra.
Intr-un final ai ridicat si tu privirea si am cazut… am cazut peste tine si te-ai lovit in coate, dar mi-ai zambit si te-ai prefacut ca e totul in regula. Am vrut sa fug, sa stau langa tine mi se parea prea greu. Usa luase foc insa, iar eram inconjurati.
Mi-ai intors spatele, te enerva prezenta mea, ne certasem de atatea ori, sau mai bine spus, tu te certasei cu mine, iar eu te priveam neputincioasa, stiam ca oricum nu vei auzi nimic din ce iti zic. Incapatanatule! Imaturule! Ia ca ma plictisesti. Stai iar cu spatele la mine, ce astepti, sa te iau in brate? Uite ca nu vreau.
Asa ca ma intorc eu la tine si stam ca doi prosti spate in spate, cu flacarile peste tot in jurul nostru. Privit din exterior, ai zice ca ne protejam. Ce copii suntem amandoi. Camera ne ascunde in fum si flacari, iar noua ne arde de jocuri. Bine, fie, treaca din nou de la mine. Hai maaaa, intoarce-te, stii ca nu am vrut. Ce am facut? Ti-am zis doar ca plec, am fugit si eu doua saptamani din cusca ta. Ti se pare tie ca faci multe, dar de fapt e o rutina cu multe activitati. Haide, nu o sa-mi cer scuze, dar ma intorc. Uite, hai sa mergem in bucatarie, iti fac ceva de mancare, fumam o tigara, te linistesti si dupa dormim. Trecem noi cumva de flacari.
Ma enervezi!!! Nu ma mai lasa sa vorbesc singura, mereu imi ziceai ca sunt fraiera pentru ca nu ma cert cu tine. Dar cearta-te si tu cu mine. Bine ma bine.

Spatele ei era negru de la fum, iar aburii o mangaiau, controlati parca de el, urmareau traseul buzelor lui. Pe gat ii cazuse o suvita creata de par, care o gadila, de la ureche spre umar si invers. O flacara arunca scantei pe obrazul rosu, care cazand ii mangaiau sanii si se stingeau mereu imediat sub buric. Fumul se ridica de jos, ii invaluia mai intai talpile, ii atingea incet picioarele lungi, trecea peste solduri ca o palma puternica, apoi lasa din stransoare cand atingea talia, strangea iar sanii, abia ii gadila gatul si se napustea asupra buzelor ei, le poruncea dintilor sa il lase sa intre, dansa cu limba ei si se scurgea in ea, o umplea, o invada si o intoxica.
Si in timp ce ea cadea in fum, el statea in picioare, imun, rece, indiferent. Hai bine, te mai iubesc putin. Unde esti? Stupido, iar te-ai ascuns? Esti incapabila sa imi faci fata. Mereu o sa fiu mai puternic, mereu o sa castig eu. Nu te iubesc ma, ce ai? Cum ai putea sa crezi ca cineva te poate iubi pe tine? Chiar crezi ca ai ceva bun? Ai chipul simpatic, atata tot. Prefer sa taci. Prefer sa fumezi. Prefer sa tipi cand te ating.
UNDE?… si-a cazut. S-a impiedicat de corpul ei, intins sub patura de fum, pe patura de cenusa. S-a lovit iar in coate. Statea peste ea, adormita, sub flacari, iar tenul ei semana cu o prajitura din care trebuia sa muste. I-a zgariat obrajii cu dintii, in timp ce o flacara i-a ars breteaua de la rochie. S-a uitat zambind la ea si i-a smuls-o dintr-o miscare. Si-a dat seama dupa aceea ca erau amandoi goi, hainele lui zaceau cenusa in cenusa paturii. A inceput atat de firesc sa o sarute, sa o mangaie pe sani, pe umeri, pe gat, iar pe sani, pe talie, pe solduri, pe coapse, pe fund, pe spate, pe maini, pe umeri, pe gat, pe obraji, pe frunte, pe nas. S-a oprit deasupra buzelor ei. Erau rosii, cu urme negre de la fum. Le contempla de parca ar fi fost un sanctuar in care stia ca daca intra nu mai iese.
Dar camera ardea, mai aveau doar un colt, doar cateva clipe, iar in ea, asa mica si toanta si naiva, incapabila de a intelege regulile firesti, nescrise, dintre oameni, isi gasea refugiul. A sarutat-o si atunci a trezit-o. Era panicata, s-a ascuns in bratele lui, l-a implorat sa o iubeasca, insa el i-a zis sa taca. Nu vreau sa te iubesc, intelege, nu vreau. Nu existi pentru mine, Ana.

Am inlemnit. Mi-a pus mainile deasupra capului si mi-a zis ca daca tot murim impreuna, macar sa facem ce stim mai bine. Incepusem sa luam foc, de la picioare in sus, iar prin miscarile noastre aruncam flacari mai sus, mai repede, mai repede, mai adanc in pielea noastra, ca un orgasm provocat de incendiu amandurora. Flacarile se apropiau de umeri, deja ii simteam captivati de cadrul in care eram, metamorfoza era singurul lor scop. Din piele in cenusa… Te-am implorat sa ma saruti. Stiam ce inseamna asta. Stiam ca e prea intim, ca e plin de sentimente, ca daca ma saruti te legi de mine, dar deja suntem acelasi trup ars, de ce sa nu mergem pana la capat?

S-a uitat la ea, apoi a orbit brusc. Ramasesera doar buzele din ei, iar ale ei sopteau neincetat “iubeste-ma macar azi”. A sarutat-o atat de brusc si de intens si de apasat incat au explodat, odata cu camera, odata cu apartamentul, odata cu blocul si cartierul si orasul… odata cu universul.

Intuneric. Liniste. Ai putea crede ca vid. Doar doua scantei mici invartindu-se una in jurul alteia, ca intr-un vals intr-o camera ce a ars, iar acum e stinsa. Sau poate nu se numeste vals, poate nu sunt nici alea scantei, poate nu mai exista cuvinte acum ca nu mai avem nici universul…