Once more. With feeling!!1

Sufletele nu sunt din piatra. Dar noi nu le putem manipula la nesfarsit. Sufletele au propria lor constiinta. Ele stiu mai bine.
L-am tinut pe al meu captiv. Nu, nu l-am dat in mii de parti cum am crezut. L-am tinut captiv, incercand sa decid eu pentru el. Dar sufletul stie mai bine. Stie cand sa lupte si cand sa se retraga. Cand este iubit si cand este respins. Cand este singur si cand si-a gasit perechea.
Sufletul stie sa se resemneze. Sa accepte golul. Poate sa plece. Poate sa se ascunda. Oricat are nevoie, chiar daca tu ai nevoie de el.
Am indepartat pe toata lumea. Imi sunt suficienta singura. Desi imi lipseste intensitatea, imi sunt suficienta senina. Cand m-am regasit am resimtit o placere exuberanta, atat de bolnava incat poate ca nu era naturala. Nici acum nu o simt neaparat fireasca. Poate dureaza pana ma obisnuiesc cu noua lumina.
Pentru ca sunt momentele alea de calm patologic, atat de nefiresc, care te fac sa revii. Sa iti revii. Esti la fel, dar totul in tine e altfel.  Pentru ca acum te-ai lasat, ai iesit din tine, ai vazut totul, iar in urmatoarea clipa ai inteles.
Sufletul stie ce vrea. Stie de ce are nevoie. Stie ce e adevarat si ce e fals. Si asta e tot ce conteaza. Ca sufletul sa stie si sa fie impacat. Senin.
E in sfarsit liniste acolo unde era furtuna. E incetosat fostul vartej. Am deschis ochii. E primavara, e momentul de caldura din cer, de dinainte de rasarit, de dinainte de o noua zi si de un nou inceput. E momentul pentru schimbare si pentru revelatii.

Asa ca fumez. Nici azi nu ma las. Dar faptul ca tu dormi e linistitor. Nu suntem la fel. Nu suntem conectati de nimic., nici de ganduri, nici de gesturi, nici de sentimente. De nimic. Dar stiu ca suntem invincibili, in mintile noastre, in sufletele noastre fragile si tari. Si suntem singuri… Pentru ca ai aparut prea devreme, a fost prea tarziu. Asa ca suntem singuri.

Cand o sa am nevoie de tine, o sa mi te imaginez.