vALLuntar - Nepovestitele trăiri ale templierilor români (I)

Grupul editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA, a organizat anul acesta a doua ediție a campaniei de voluntariat pentru bloggeri, vALLuntar, care se va încheia pe 23 martie. Fiecare 15 comentarii înseamnă un copac plantat, așa că hai cu vorbele, dacă vă place să respirați. 

Nepovestitele trăiri ale templierilor români, de Adrian Voicu, m-a făcut să râd încă de la motto: Uneori, bălane, viața e ca atunci când ești la muierea altuia și ăla bate la ușă – Berilă Vlahul către Kremvurșt von Schlitz. Aceștia și Pișta Massy formează Sabia Domnului, arma secretă a Maestrului Jacques de Molay. Cei trei (tri, cum le-ar spune Pișta) complotează, se luptă, salvează, negociază, beau vin, mănâncă friptane – și, ocazional, delicatese turcești sau pița – colindă Europa, hanurile, mânăstirile și nelipsitele bordeluri. Practic, fac tot ceea ce se cade atunci când ești un cavaler.

 Pe Berilă l-am simțit ca fiind liderul grupului. Pe de-o parte, are cele mai multe conexiuni și deseori el este cel care negociază. Pe de altă parte, atitudinea de superioritate pe care o are față de ceilalți doi cavaleri, fără să fie arogant totuși. Nu îi jignește, ci îi tachinează prietenește, pe Pișta pentru faptul că e molcom și spune mereu tri în loc de trei, iar pe Kremvurșt pentru doleanțele sale de nesăturat.

Nepovestitele trăiri ale templierilor români este un roman de aventuri, pseudo-istorico-politico-social, o parodie, adică, una plină de umor. Capitolele sunt scurte și acțiunea sare de la curtea lui Filip cel Frumos la cea a lui Carol al Ungariei, de la reședința papală la cortul de lângă Dunăre al hanului Bor Khan, îi urmărește pe templieri (inclusiv până în Turcia, Verona, prin teritoriile încă neunite ale României) sau se concentrează pe diverse locații și personaje secundare, dar indispensabile pentru rezolvarea conflictului principal. Pe alocuri rescrie istoria unor cupluri precum Romeo și Julieta, care sunt salvați, sau Ana și Manole – Ana nu mai este zidită, în schimb fuge în lume cu un țambalagiu și se apucă de cântat.

Umorul romanului stă în primul rând în numele personajelor, care sunt foarte sugestive, arătându-ne deseori la ce ne putem aștepta din partea lor. Gell de Douche, Flatule de Bara, părintele d’Iscret, Pitique Tarencrique, Omlette de Troissoeufs, frații Grobienne și Mitocainne sunt doar câteva exemple. Dar Adrian Voicu nu se limitează la nume amuzante, ci-și folosește imaginația pentru a construi situații haioase și limba română pentru a crea dialoguri delicioase, care ne transportă cu succes în epoca medievală.

O comedie care m-a distrat vreme de două zile, o lectură ușoară, dinamică, o doză bine estimată de suspans și de mister. Urmează cartea a doua.

_

Nepovestitele trăiri ale templierilor români, de Adrian Voicu, a apărut în 2011, la Editura ALLFA, în colecția Strada Ficțiunii.

sursa foto

_

Vă rog să comentați și la recenzia Cărții a II-a – aici.