2013 în cuvinte și în poze – sau Happiness Challenge #6


DSC_01752013 a fost un an al scrisului. Abia după ce am terminat alter.ego. (cu care voi debuta undeva în primele luni ale lui 2014, la Herg Benet; mulțumesc Alex Voicescu și Cristina Nemerovschi) am început, de fapt, să scriu. Și oricât de îngrozită aș fi acum din cauza asta, am realizat că ego este, de fapt, exact ceea ce trebuie să fie: căutare stângace, naivitate, joacă. Am mai scris, crezut că am terminat și revenit obsesiv pe un microroman și pe proza scurtă, cu care am și început acum mai mult de un deceniu, dar de care mi-a fost mereu teamă. Momentan microromanul e în sertar, pe listă, trebuie rescris cu totul. Cât despre povestiri, scriu de zor la Quasar, viitor volum de proză scurtă + foto despre apocalipse, începuturi, frică, sex, dragoste, artă, moarte, cicatrici, pisici, destin, jocuri, cercuri, fluturi, stele și alte obsesii de-ale mele.

1455963_604530866252758_1698305456_nAm publicat două povestiri în Revista de Suspans, respectiv în Tiuk! (mulțumesc Mircea Pricăjan și Mihail Vakulovski), am avut primele lecturi publice, la Meniu a la Carte (Teo a scris despre aici; poze aici) și la Gaudeamus (poze aici), am participat la o anchetă SemneBune și mi-au fost luate două interviuri (mulțumesc autentici.ro și Eduard Popa Întâiul).

Am participat la atelierele de scriere creativă organizate de AdLittera Project, unde lector a fost, spre marea mea bucurie (și emoție, și fâstâceală, și țopăială), A.R. Deleanu. Nu cred că mai am cuvinte pentru cât de recunoscătoare îi sunt. Dar am încercat, nedemn, de altfel, să povestesc despre cum a fost (aici și aici). Povestirea pe care am scris-o de-a lungul celor 5 săptămâni deschide Caietul de atelier IDC 2013 (pentru că m-am grăbit eu să o trimit, nu din alte motive) și a fost între primele trei texte, selecție făcută de către al nostru maestru al jocurilor. De asemenea, după ateliere am creat și un blog colectiv unde continuăm exercițiile blitz.

COOKIE22013 a fost un an al cărților. 58 care apar pe Goodreads, deci 4,83/lună. Chiar decent. Nu cât trebuia pentru challenge-ul de 77 (once more with feeling în 2014). Dar nu se pun recitirile (Îmblânzitorul apelor de trei ori; piesele lui S. Kane de câte două; primele două volume din seria amicului Potter, în franceză, pardon!), altfel aș fi la 67 de lecturi literare, deci 5,58/lună (îmi cam plac listele și cifrele).

A fost, de asemenea, anul în care am cunoscut mulți scriitori, în fața cărora m-am bâlbâit, mi-am uitat numele, dar și ce scriu, lângă care am tremurat, la care m-am holbat și pe care i-am hărțuit, probabil. Sau măcar obosit. Îmi cer scuze, dar sunteți niște oameni foarte mișto. Plănuiesc să o fac și la anu’, fără regrete. Trebuie să recunosc că mi s-a tăiat un pic respirația când i-am cunoscut pe Cristina și pe Flavius, sau când mi-au dat două autografe care m-ar fi făcut să plâng dacă nu aș fi fost în public și dacă nu aș fi avut o reputație de creat.autografe frumoase

2013 a fost un an al culturii. CSC a făcut tranziția de la blog la site și a crescut foarte mult; aștept bilanțul Simonei ca să mă lovească în forță tot ceea ce am făcut, de la articole la campanii, de la glumele noastre la hashtaguri și la serile cu dulciuri și vin. Din aprilie sunt editorul șef, ceea ce înseamnă că absolut tot site-ul este sub dictatura mea. Muahaha. De fapt, înseamnă că toată lumea din echipă mă urăște când le postez pe grup deja infama steluță urmată de a reminder (ei nu știu că e inside joke cu mine, mă gândesc mereu la Radiohead când scriu asta). Înseamnă și că îi terorizez pentru fiecare virgulă și că mă scol stresată dacă se întâmplă să fie vreo dimineață în care nu am articolul gata. Simona mă iubește. Pe restul îi mituiesc cu ciocolată. (Dar o mănânc înainte să ajungă la ei, deci n-am rezolvat nimic. Trebuie să găsesc un sistem mai eficient pentru anul viitor.)

COOKIE2În vară am lucrat la caietul Festivalului George Enescu, iar în septembrie am acoperit, pe CSC, întregul eveniment. Tot atunci m-a preluat amicul Andrei în echipa SemneBune, o altă comunitate foarte frumoasă.

Am luat 6 interviuri (mă bucur, îmi promisesem că voi începe să fac și asta; pentru 2014 îmi propun un interviu live), am scris 28 de articole în română și 4 în engleză, am acoperit istorie, muzică, dans, literatură, evenimente, filosofie și portrete.

2013 a fost un an în care am învățat. M-am întors la facultate și din nou am ales RISE. Dacă prima oară a fost în defavoarea Jurnalismului, acum a surclasat Literele. De ce, nici eu nu știu, simt că trebuie să o termin pe asta, să o combin cu literatura cumva. Probabil pentru doctoratul ăla interdisciplinar pe care îl visez de vreo doi ani. Am făcut 4 cursuri online pe literatură și filosofie, mi-am îmbunătățit franceza, am început rusa.1507207_621477321224779_2081387480_n

Dar învățătura depășește chestiile care o fericesc pe Ana cea nerdy. Tot ce a însemnat anul ăsta – evenimente culturale, primii mei pași în literatură, să fac parte din două echipe, să fiu în fruntea uneia dintre ele, să iau interviuri, atelierul de scriere creativă, oamenii superbi pe care i-am cunoscut și cei pe care îi redescoper – m-a făcut să cresc, să fiu mai sinceră, să caut să critic constructiv, să învăț din greșeli, să fiu bună, dar fermă, să îmi țin capul sus, să las în urma mea ceea ce nu pot schimba. Să îmi acoper fața și să îmi spun, de fiecare dată când sunt nervoasă, dezamăgită, tristă: Aaaah, I wanna bite someone in the face! și apoi să râd, amintindu-mi alter egoul meu girafă.

Pentru că anul ăsta a fost primul în care am zis Fuck you, Hashimoto! și am început să îmi revin din ceea ce mă dăduse peste cap acum trei ani. Am acceptat că nu am ce face. 544533_600671013305410_1200964407_nAm acceptat că am limite fizice și că trebuie să lucrez în jurul lor. Dar ce nu am mai acceptat a fost să nu trăiesc așa cum o făceam în copilărie și în liceu, cu totul. Iar mintea mea este infinită și eternă și în expansiune. O hrănesc, prin urmare. Cu scris în fiecare dimineață și citit în fiecare seară. Cu educație și cultură și muncă între. Cu somn, mâncare sănătoasă, apă, cacao dimineața și vin seara, pilates, muzică, oameni frumoși, zâmbete, ciocolată și loialitate față de mine. Whatever that means. Whatever that brings.

2013 a fost un an al oamenilor. Ai mei, al meu (aș vrea să scriu despre noi, dar suntem fericiți – ține-o minte pe asta, Alexandru), fetele, împărăteasa, Miruna, Teo(dora!), Ali, csc-iștii, sb-iștii, scriitorii mei și ființele alea prea bune care îmi spun că le place ceea ce scriu.

x2013 a fost anul în care am plâns la nunta Dianei.

Descoperiri/2013: alte melodii-obsesii, alte obsesii, happiness challenge-ul, Festivalul de literatură horror Vineri 13, Serial Readers, CDPL Fest, Revista de Suspans, alfabetul chirilic, Coursera, Twin Peaks, Reign, cum să faci playlist-uri pe youtube, că nu știu cum să mă opresc, că-mi place poezia, că pot să nu îmi rod unghiile, că dacă nu îmi rod unghiile tind să-mi rod părul (ce e mai rău?), că stau prea mult pe facebook (and I Like it), că sunt bună la editat, că tot nu am răbdare, că am coșmaruri dacă nu scriu, că am de ales între insomnie și dependență de vin, că nu mi-e dor să fumez și că mint mai bine de când sunt foarte sinceră, ceea ce înseamnă că și scriu mai bine.

1460180_614030831969428_371956976_n2013 a fost cu siguranță cel mai bun de până acum. Am scris în fiecare zi, am citit foarte mult, am învățat să-mi folosesc insomniile, coșmarurile, fobiile și boala, am zâmbit sincer, am radiat, am crescut, am început să devin ceea ce voiam să fiu și să am încredere în mine, am continuat să am încredere în oameni, am cunoscut ființe absolut minunate care mă fac să am încredere în umanitate, m-am întors la școală, am învățat și eu, i-am învățat și pe alții, am visat, m-am lăsat să pierd controlul, să fiu sinceră, să fiu onestă, să fiu naivă. Am spus: „ce frumos ai scris”, „mi-e dor de tine”, „îmi pare rău”, „mulțumesc”. Mai important de atât, am spus „te iubesc” – oamenilor, cărților, mie.