Once more. With feeling!!1

E ca si cand mi-ai fi infasurat o sfoara in jurul incheieturilor. O sfoara invizibila, pe care o lasi libera, suficient de libera incat sa putem sta foarte departe. Si totusi, e prinsa de tine. Tot trag de ea, incercand sa ii gasesc capatul celalalt, prins de piciorul tau. Dar niciodata nu imi dau seama cum sa ajung in partea cealalta. Ce dovada vrei, ce gest supraomenesc te poate impresiona, ce cuvinte…? Uneori cred ca nici macar nu mai e cu tine sfoara noastra. M-ai legat de la distanta de un pom sau un gard sau un stalp.  Acum fugi. Sforile tale si-au facut efectul. Am degetele vinete si incheieturile jerpelite.  Sunt in genunchi si mi-am pierdut calea.  E ca si cand tu ai fi Dumnezeu si i-ai fi intors spatele Omului. Pana la urma, care e diferenta dintre ei doi? Care e diferenta dintre noi doi? Ce te face pe tine mai bun? Faptul ca poti pleca? Ce ma face pe mine mai buna? Faptul ca te caut, faptul ca te iubesc, ca incerc sa iti inteleg Legea ca sa ma poti aprecia, ca sa ma poti primi in Rai? Esti de cacat. Incep sa nu mai cred in tine. Incep sa nu mai inteleg rostul tau in viata mea. Caile tale sunt prea intunecate, iar eu nu pot. O sa devin atee, o sa uit ca ai existat si o sa fiu pierduta daca voi ajunge vreodata in fata ta. Si e numai vina ta. Poate ca eu nu sunt suficient de buna pentru imparatia ta, minunatule, dar tu esti cel care va ramane singur in ea. Asa ca salveaza-ma, salveaza-te si fa-o repede. O sa fie prea tarziu in curand…